One night in Bangkok

Melodia zice ca "One night in Bangkok makes a tough man humble" sau as zice eu: A humble man tough. Ma rog... melodia e veche de vreo 20 de ani. Pe atunci lucrurile stateau altfel pe aici probabil. Inca nu exista BTS (metroul de suprafata care leaga toate zonele orasului), tourist police, prea multe restaurante (doar tarabe cu mancare) si taxiuri. Acum orasul este civilizat. Este o aglomerare urbana demna de secolul 21.

In ciuda cluburilor moderne aparute recent, a hotelurilor de lux si a restaurantelor inca exista zone in care oamenii petrec linistiti pana in zori, in care ai senzatia ca asa ar trebui sa arate o noapte in Bangkok.

Am iesit sambata seara pe Khao San Road, loc in care gasesti oameni din toate tarile, de toate culorile, religiile, din toate paturile sociale, tarabe cu mancare, baruri cu muzica live, go-go baruri in care poti urmari ping-pong showuri (nu este vorba de sportul cu palete), saloane de masaj si tarabe cu maruntisuri (de la haine la boxuri, cutite, electrosocuri si permise de conducere false). Initial am hotarat sa mergem acolo pentru un masaj si o bere.

Am hotarat intai sa ne oprim la bere, in primul bar cu muzica live ce ne-a iesit in cale. Muzica buna, cantata de un thailandez destul de efeminat, berea mult prea scumpa pentru aceasta zona.

Dupa numai o bere am hotarat sa plecam in cautarea unui salon de masaj. Pe drumul catre salonul de masaj am mai trecut pe langa cateva baruri din care muzica celor de la Rolling Stones sau Guns sau alte slagare oldies but goldies cantate de cate un thailandez cu accent extrem de amuzant, suna imbietor. Din cauza dificultatii noastre obisnuite de a ne hotari asupra unui salon de masaj am hotarat sa cedam ofertei extrem de tentante facuta de o thailandeza imbracata intr-o rochie pe care scria mare Heineken, de a ne aseza la o masa pe trotuar pentru a ne delecta cu inca o bere si niste muzica.

Am cerut prima galeata cu sticle de bere (Federbrau...) si ne-am apucat sa bem si sa ne uitam la oameni. La masa de langa noi, statea un barbat la vreo 50 de ani, blond, cu parul lins, dat pe spate, ochi albastri extrem de inexpresivi si doua sticle de whisky pe masa, alaturi de alte doua sticle de apa. Infatisarea il trada a fi genul de om ce a venit in Thailanda acum 20 de ani si nu a mai plecat.

Discutia de la masa noastra s-a aprins, iar pe la a doua runda de beri, vecinul nostru de masa, ne intreaba cu o voce extrem de puternica de unde suntem. Dupa ce ii raspundem, il intrebam acelasi lucru si aflam ca este din Germania si intr-adevar nu a mai plecat din Thailanda de ani buni. Dat fiind faptul ca printre noi se afla un vorbitor de germana, discutia a evoluat, prietenul nostru traducandu-ne faptul ca vecinul nostru neamt este extrem de beat si cu puternice tendinte nationaliste (chiar extremiste). Dupa expunerea viziunii proprii asupra inutilitatii multora din semenii nostri, Hans (am uitat cum il chema dar asa le spun eu generic nemtilor) s-a ridicat de la masa si s-a dus la masa de vis-a-vis. In timp ce noi ne pregateam pentru al treilea rand de bere, Hans s-a intors la masa noastra mandru nevoie mare cu un alt personaj, de vreo 1,85 m, cu tricou cu Roling Stones, batic cu capete de morti si ochelari de vedere in spatele carora erau niste ochi ce se priveau unul pe celalalt. Se prezinta si aflam ca si el este roman. Hans se dusese la masa lui fiind atras de ideea de a vorbi cu un fan Rolling Stones (trupa al carui fan infocat se declara) impins si de cantitatea industriala de tarie ingurgitata.

Intamplarea a facut ca noua, cei patru romani intalniti din intamplare in Thailanda, sa ne faca cunostinta un neamt. Noua noastra cunostinta s-a asezat la masa de langa noi, fata in fata cu Hans, au urmat obisnuitele intrebari (de unde esti, cu ce te ocupi, de cat timp prin Thailanda), timp in care au mai trecut cateva runde de bautura.

In tot acest timp, Hans s-a luptat cu sticlele de whisky (de doar 300 ml), terminandu-le una dupa alta. Pe masura ce le termina, melodiile cantate de thailandezul responsabil cu distractia clientilor, erau acoperite de cantecele patriotice ale lui Hans. Din nou prietenul nostru vorbitor de germana ne-a tradus ce canta neamtul: Anglia este de cacat!, Deutschland uber ales! (sper ca am scris corect). Din exces de zel, pentru a aplauda mai cu spor, la un moment dat Hans se ridica de pe scaun si aterizeaza direct pe masa de langa noi. Ne-am cerut scuzele de rigoare si ne-am continuat sesiunea de baut si discutii.

Intre Hans si Cornel (sa-i spunem romanului cu pricina) se afla o masa de inaltime mica, pe care erau asezate multe sticle, pahare goale sau pline, scrumiera, etc. Chiar in toiul unei discutii aprinse dintre cei doi, in urma unui nou impuls de a face o miscare brusca, Hans reuseste ca in acelasi timp sa rastoarne masa dintre el si roman, paharele sa pice si sa se sparga, continutul lor sa-l stropeasca pe acesta din urma iar el insusi sa pice pe masa celor din spatele nostru.

Au urmat noi scuze, o tentativa de impacare intre Hans si Cornel, care s-a terminat cu un "motherfucker" din partea romana si un "i am sorry" spus cu sinceritate de betiv din partea germana. Dupa toate acestea, neamtul se aseaza la masa noastra (intrucat aceasta era singura ce mai statea in picioare) si ii bea cu nonsalanta berea Dianei. Dupa aceasta ultima demonstratie de gandire ariana (totul ni se cuvine) Hans se ridica brusc de la masa, intra intr-un ultim picaj spre o alta masa vecina dar este prins in ultimul moment de noi ca si de cele doua fete terifiate aflate la masa cu pricina si pleaca in noapte urmand un traseu ce-l ducea cand pe un trotuar cand pe cel de vis-a-vis.

Am ras, ne-am baut ultimele beri, am facut schimb de adrese de mail cu Cornel si am plecat spre casa, cu o scurta oprire pentru a ne realimenta cu noodlesi mancati pe bordura si inca o runda de bere de la 7/11.

Poate noptile din Bangkok nu mai sunt cele despre care se faceau cantece, dar cu siguranta sunt inca extrem de interesante.