Irvine Welsh partea a doua

Pentru a continua povestea inceputa despre unul din autorii mei preferati, voi vorbi in continuare tot de Irvine Welsh. De data asta, este vorba de o carte mult mai greu de digerat si mai putin cunoscuta decat "Trainspotting", numita "Acid House".


Insusi Welsh o descrie ca fiind o colectie de povesti (sau povestiri??) bizare, deranjante si amuzante. Cartea cuprinde o serie de scurte povesti din care as aminti: Eurotrash, A Soft Touch,
Granny's Old Junk, The Acid House si altele si o nuvela "A smart cunt".
Personajele la exterior sunt depravate, vicioase, lase si manipulante dar umanitatea lor nu este subminata in nici un moment.
Exista si o ecranizare a cartii sub forma unui film din 4 parti, fiecare fiind ecranizarea unei scurte povesti din carte.

Irvine Welsh

Continuand obsesia mea pentru scriitori britanici contemporani, o sa il mentionez pe Irvine Welsh. Welsh este scotian de fapt (ca sa fiu politicaly correct) si este autorul a doua carti a caror ecranizare l-a facut faimos. Este vorba de "Trainspotting" si "Acid House".
Prima, "Trainspotting" nu are nevoie de prea multa prezentare, intrucat este cunoscuta de aproape toata lumea (mai putin cei care sunt preocupati de "Mici Spotting" sau "Manele Spotting").
Welsh isi are ca surse de informare propriile experiente, crescand intai in Londra anilor '70, unde scena punk era in voga si apoi maturizandu-se in Edinburgh, orasul lui natal, perioada in care rave-ul pusese stapanire pe Scotia. Inspirandu-se din niste jurnale mai vechi si din propriile trairi publica in 1993 "Trainspotting" si aproape obtine "Booker Prize". Onoarea ii este insa refuzata deoarece doua dintre "doamnele" din juriu se simt ofensate de continutul cartii.



Urmeaza ecranizarea cartii de catre Danny Boyle in 1996, film care are un succes imens la public, nu numai datorita subiectului dar mai ales datorita talentului regizoral al lui Boyle. Totodata cu acest film se lanseaza o suita de actori scotieni care mai tarziu vor aparea in diferite filme regizate de britanici. Aici i-as aminti pe Ewan McGregor - Renton, Ewen Bremner - Spud, Jonny Lee Miller - SickBoy, Robert Carlyle - Begbie.
Un alt plus al acestui film este coloana sonora, din care vreau sa amintesc decat finalul cu melodia celor de la "Underworld" - "Born Slippy".
Vrand sa deschida ochii oamenilor asupra problemelor sociale din Marea Britanie, Welsh, Boyle si John Hodge (scenaristul) au reusit sa transforme uratul, provocat de adictia personajelor de heroina intr-o frumoasa lectie de viata. Ceea ce la inceput nu este decat o fuga de realitate (heroina, furturi) se transforma in cel mai pozitiv mesaj pe care Rents, Spud si Sickboy ni-l puteau transmite: "Choose life".
Nu sunt neaparat un adept al mesajelor pozitive tampe (gen PMA, chestii inventate de americani), dar cred ca faptul ca niste oameni care traiesc depresia existentei intr-o tara care citez "Was colonized by wankers" si a caror unica evadare din realitatea inconjuratoare este heroina si trainspotting-ul, pot veni cu un mesaj atat de pozitiv, este genial.
Totul incepe cu furia si impotrivirea pe care fiecare dintre noi o simte atunci cand trebuie sa "Choose life. Choose a job. Choose a starter home. Choose dental insurance, leisure wear and matching luggage. Choose your future". Pentru Rents, chiar si atunci cand vrea sa aleaga viata cu toate cele de mai sus, lucrurile se complica. Prietenii, mai ales Begbie, il tarasc din nou si din nou pe drumul de care incearca sa scape. "Never let your friends tie you to the tracks" este mesajul la care ajunge Rents in momentul in care isi da seama ca vrea sa aleaga altceva. Finalul il prezinta reusind sa aleaga, reusind sa-si ofere optiuni, reusind sa "choose life".
Concluzia mea, pastrand nota britanica a celor de mai sus, este: That's fuckin' brilliant!

Mark Haddon

La fel ca marea majoritate a lucrurilor de calitate (culturale si nu numai), Mark Haddon vine din Marea Britanie. Prima lui carte "The Curious Incident of the Dog..." e una din cele mai okay carti citite de mine vreodata. Este povestea unui copil autist, obsedat de Sherlock Holmes, care gasind cadavrul cainelui unei vecine, se hotaraste sa gaseasca criminalul.
Am gasit-o din intamplare intr-o librarie in timp ce nu cautam ceva anume. M-a atras coperta si titlul cartii. Pot spune ca nu am gresit deloc cand am cumparat-o pt ca mi-a facut cateva zile mult mai fericite (am ras aproape non-stop cand am citit-o), dar m-a facut sa inteleg si cum vede lucrurile o persoana al carei creier functioneaza dupa cu totul alte reguli decat in mod obisnuit, adica un autist. Haddon are experienta multor ani de lucrat alaturi de copii cu astfel de probleme (de fapt nici nu le-as numi probleme, ci mai degraba lipsa de adaptare la realitatea inconjuratoare, ceea ce eu unul nu o consider o chestie asa de rea...).




Alt castig pe care l-am obtinut citind cartea asta a fost ca am devenit fan Mark Haddon, si i-am cumparat si cealalta carte (are doar doua carti de proza, restul fiind poezii si scenarii pt tot felul de filme pt copii).



"A Spot of Bother" e o carte scrisa cu totul altfel si cu un subiect complet diferit fata de "The Curious Incident...". Aici prevaleaza umorul britanic care pe mine ma da pe spate de fiecare data (a se citi rad de ma pis pe mine). Povestea este mult prea intortocheata (ai senzatia ca e un film de Guy Ritchie cateodata) pt a fi redata in cateva cuvinte. Tatal familiei, cu tabieturi cliseice englezesti, isi construieste un adapost in curtea casei unde sa poata asculta linistit jazz si sa picteze. Intr-una din zile descopera pe unul din picioare o eczema care il face sa creada ca are cancer. Nevasta-sa e o gospodina tipica englezoaica (genul care vorbeste cu "hello love" sau "ofcourse darling") care si ea incearca sa depaseasca criza varstei inselandu-l pe sotul ei cu un fost coleg de munca de al lui. Fata lor, Katie trebuie sa se casatoreasca cu un barbat pe care nu prea il iubeste si pe care nimeni nu prea il place, iar fiul lor, Jamie e gay si trece prin drama despartirii de prietenul lui (nu stiu de ce dar am observat ca o gramada de englezi sunt gay... A DA stiu de ce...au cele mai urate femei din Europa). Dupa cum spuneam povestea seamana cu una de-al lui Guy Ritchie lucrurile complicandu-se la nesfarsit.
Pot spune ca daca intotdeauna am fost fan al literaturii britanice clasice, nici cea contemporana nu lasa de dorit.