Irvine Welsh

Continuand obsesia mea pentru scriitori britanici contemporani, o sa il mentionez pe Irvine Welsh. Welsh este scotian de fapt (ca sa fiu politicaly correct) si este autorul a doua carti a caror ecranizare l-a facut faimos. Este vorba de "Trainspotting" si "Acid House".
Prima, "Trainspotting" nu are nevoie de prea multa prezentare, intrucat este cunoscuta de aproape toata lumea (mai putin cei care sunt preocupati de "Mici Spotting" sau "Manele Spotting").
Welsh isi are ca surse de informare propriile experiente, crescand intai in Londra anilor '70, unde scena punk era in voga si apoi maturizandu-se in Edinburgh, orasul lui natal, perioada in care rave-ul pusese stapanire pe Scotia. Inspirandu-se din niste jurnale mai vechi si din propriile trairi publica in 1993 "Trainspotting" si aproape obtine "Booker Prize". Onoarea ii este insa refuzata deoarece doua dintre "doamnele" din juriu se simt ofensate de continutul cartii.



Urmeaza ecranizarea cartii de catre Danny Boyle in 1996, film care are un succes imens la public, nu numai datorita subiectului dar mai ales datorita talentului regizoral al lui Boyle. Totodata cu acest film se lanseaza o suita de actori scotieni care mai tarziu vor aparea in diferite filme regizate de britanici. Aici i-as aminti pe Ewan McGregor - Renton, Ewen Bremner - Spud, Jonny Lee Miller - SickBoy, Robert Carlyle - Begbie.
Un alt plus al acestui film este coloana sonora, din care vreau sa amintesc decat finalul cu melodia celor de la "Underworld" - "Born Slippy".
Vrand sa deschida ochii oamenilor asupra problemelor sociale din Marea Britanie, Welsh, Boyle si John Hodge (scenaristul) au reusit sa transforme uratul, provocat de adictia personajelor de heroina intr-o frumoasa lectie de viata. Ceea ce la inceput nu este decat o fuga de realitate (heroina, furturi) se transforma in cel mai pozitiv mesaj pe care Rents, Spud si Sickboy ni-l puteau transmite: "Choose life".
Nu sunt neaparat un adept al mesajelor pozitive tampe (gen PMA, chestii inventate de americani), dar cred ca faptul ca niste oameni care traiesc depresia existentei intr-o tara care citez "Was colonized by wankers" si a caror unica evadare din realitatea inconjuratoare este heroina si trainspotting-ul, pot veni cu un mesaj atat de pozitiv, este genial.
Totul incepe cu furia si impotrivirea pe care fiecare dintre noi o simte atunci cand trebuie sa "Choose life. Choose a job. Choose a starter home. Choose dental insurance, leisure wear and matching luggage. Choose your future". Pentru Rents, chiar si atunci cand vrea sa aleaga viata cu toate cele de mai sus, lucrurile se complica. Prietenii, mai ales Begbie, il tarasc din nou si din nou pe drumul de care incearca sa scape. "Never let your friends tie you to the tracks" este mesajul la care ajunge Rents in momentul in care isi da seama ca vrea sa aleaga altceva. Finalul il prezinta reusind sa aleaga, reusind sa-si ofere optiuni, reusind sa "choose life".
Concluzia mea, pastrand nota britanica a celor de mai sus, este: That's fuckin' brilliant!