Sculer-Matriter 2.0

De cand pe bratara mea de aur (conform proverbului: munca e bratara de aur) e gravat cu litere mari CORPORATIE, iar timpul meu acordat muncitului pe plantatia altuia se desfasoara intr-o zona dintr-aceasta, in care vezi tineri si tinere imbracati in uniformele junimii capitaliste, ma tot gandesc la cliseul asta care ne bantuie gandurile mai tuturor: corporatiile sunt evil, vor sa puna stapanire pe planeta, trebuie oprite, ori Oracle/Microsoft/Coca-Cola/Skynet Central vor aduce la putere robotii/cutiile de cola sau... cine stie ce naiba altceva.
Bine, ca sa trec direct la subiect si eu cred la fel. Cliseu sau nu, subiect fumat sau chestie cu care deja ne-am obisnuit, simt nevoia sa imi vars oful in legatura cu acestre fabrici si uzine tovarasesti new age. Poate ca nu o sa prindem noi momentul in care robotii care ruleaza Windows 666 si au trasaturile lui Bill Gates, vor juca tenis de picior cu capatanile noastre, dar un lucru e clar: corporatiile controleaza financiar si legal lumea, pot sa declanseze razboaie, pot sa faca orice vrea muschiul lor multinational sa faca, inclusiv sa ne dea bombe nucleare-n cap sau tot felul de boli (gen gripe porcine, aviare, etc, pentru bunastarea industriei farmaceutice), mai rau ca o prostituata din Africa de Sud. Pentru ca au cu ce (vezi exemplul sefului de la Oracle, cu o casa de 200 de milioane USD sau pe CEO-ul de la Coca-Cola, a carui fata malefica concureaza pana si cu a lui Papa Benedict)!
Insa, teoria conspiratiei e o idee care cade cam greu de digerat pentru multi. Pe mine unul, ca angajat (momentan) al unei astfel de companii cu sute de angajati, ma enerveaza alte chestii, mai pe termen scurt (ca deocamdata mi se rupe de ce o sa fie peste 100 de ani). Cultura organizationala, ca sa folosesc aceasta sintagma la fel de artificiala ca inghetata de la McDonald's, atat de draga tuturor managerilor prezenti cu sutele (mult mai multi decat cei care ar trebui sa si execute ceva, nu doar sa dea indicatii) e pe locul 1 in topul meu personal.
In corporatii se practica dragostea fortata intre oameni. Aici, domneste principiul: dragoste cu de-a sila se face. Adica, viol intelectual. Trebuie sa fii prieten cu toate matracucile si toti baieteii sensibili sau plini de ei, cu neuroni in forma de HP sau IBM. Astia din urma cred ca, daca consuma o Salitos Mojito in Gaia, o data pe saptamana, au descoperit sensul vietii. De fapt, cu totii, au vise ude noaptea cu vacante in Asia, alaturi de cateva "loveyoulongtimesir" minore, departe de prietena/viitoare/actuala/nevasta, angajata si ea in acelasi loc sau la corporatia de visavis (asta pentru ca aceste pepiniere de sculeri-matriteri cu abilitati internautice, se afla in locuri bine stabilite, gen Pipera, inghesuite toate in acelasi loc).
Si sa nu credeti ca am ceva doar cu baietii sensibili pe care ii trage aerul conditionat si racesc la ovare, sau cei care sunt atat de mandri de blacberryul sau iphone3,4,5-ul din buzunar si Hyundai-ul luat pe inventar. Nu! Protestez si impotriva femeilor-penis (asa cum le numea cineva pe un blog, am uitat pe care) prezente in proportie covarsitoare printre peretii de rigips ai multinationalelor. Adica, fetele alea care si-au luat viata in propriile maini, au descoperit independenta oferita subit de aceste joburi cu salarii de la 30-40 de milioane in sus, telefon cu factura platita, plus bonuri de masa. Ce nevoie mai avem noi, de voi, barbatii? se intreaba ele. Acum am cu ce, bah! Imi platesc singura sucul la Fratelli, benzina si tot ceea ce mai asteptam de la tine. Daca e, o punem de un contract d-asta, un aranjament, cum ii zicea... casatorie, parca? Eu vin cu 2,000 de euro pe luna, tu cu 2,000 si ne luam Golf VI in leasing si vacanta aia la resort in Bali despre care am citit pe mail zilele trecute. Poate trantim si un copil de care nu o sa avem niciodata timp sa ne ocupam, ce zici? Feminism prost inteles.
Sa mai vorbim si de team-buildinguri? Excursiile alea platite, in care esti obligat sa zambesti frumos boului care te calca pe bataturi 9 ore pe zi, 5 zile pe saptamana, ca altfel te noteaza in caiet ca esti sociopat si nu esti om de echipa si, luni, cand te intorci la birou te dau afara, pe motiv ca ei nu au nevoie de individualisti in companie? N-are rost. Ma mai enerveaza zambetele false si oamenii care se saluta prieteneste la tot pasul, chiar daca nu se suporta, nu se cunosc sau au fete profund antipatice. Ce naiba, chiar nu mai e nimeni in stare sa isi faca prieteni bazati pe pasiuni si interese comune? Trebuie sa vina managerul lu' peste sa iti zica: uite, el e Victor, de azi inainte iesiti la masa impreuna, aveti subiecte comune de discutie (mereu despre job, barfit colegi, injurat complice seful) si, eventual, incepeti sa mergeti si la mare impreuna, in Vama, ca asa se poarta acum?
Mda, nu zic ca nu e placut sa le iei banii la sfarsit de luna si sa ii injuri pana ti se expandeaza creierul ca un pop corn, pana in ziua in care o iei razna, la fel ca in Postal (jocul ala in care un postas care o ia razna se apuca sa matraseasca oameni cu tot felul de arme, cum ar fi: pusca infipta in fundul unei pisici pe post de amortizor, canistra de benzina si posibilitatea de a-i stinge pe incendiati cu "dusuri aurii", drujba, etc). Sau ca in Jerry McGuire, ceva mai pasnic. Sau pur si simplu trantesti usa in urma ta si pleci naibii pe insula aia la care tot visezi de cativa ani.
Dar pana una alta, ma duc sa trimit niste mailuri ca mi s-a umplut outlook-ul mai rau ca oraselul ala din Germania in care au murit nu stiu cati oameni la love parade.