De vorba cu un traficant de diamante

Are 53 de ani, inalt, cu o fata hotarata care iti spune ca a vazut multe de-a lungul vietii. L-am cunoscut din intamplare printr-un prieten comun. Aflu ca s-a nascut in Anglia dar a crescut de la varsta de 1 an in Africa de Sud. Accentul lui oricum mi se parea o combinatie ciudata de engleza si olandeza.

A parasit Marea Britanie impreuna cu familia lui emigrand in Africa de Sud, unde tatal lui isi putea desfasura activitatea de taietor/traficant de diamante.

Meseria a deprins-o de mic, la varsta de 4 ani fiind deja priceput in slefuirea diamantelor. Dupa spusele lui are un talent inascut in evaluarea diamantelor. Il intreb ce detalii dau valoarea unei pietre. Culoarea care vine din interior, taietura, lipsa defectelor si mai ales claritatea.

Aud povesti despre pietre de toate culorile si dimensiunile care la un moment dat au avut puterea de a schimba destinul unui om.

Il intreb daca a vazut "Blood Diamonds". Aflu ca ceea ce am vazut in film este in mare parte adevarat, dar aventurile vazute acolo fusesera traite de el cu 30 de ani in urma. Imi spune ca totusi nu a vazut niciodata un diamant roz atat de mare ca in film. Cel mai mare pe care l-a vazut avea marimea unui varf de deget.

Imi mai spune ca metoda de transport a diamantelor (prezentata in film), cea cu ascunsul pietrelor in parul caprelor manate de africani este adevarata. Singura diferenta este ca era brevetata de oamenii negri.

Ajungem cu povestea la Apartheid. Sunt curios care este parerea unui om care a trait aproape toata viata in Africa de Sud. Imi spune ca a crescut intr-o scoala catolica, unde a avut colegi negri si ca are multi prieteni de culoare. Dar ca venirea africanilor la putere nu este de bun augur. Ca situatia economica precara si instabilitatea politica au venit odata cu ascensiunea la putere a lui Nelson Mandela. Parerea lui este ca Aparthaidul a fost o greseala dar ca s-a ajuns dintr-o extrema in alta. Imi poveste detalii socante despre tratamentul aplicat negrilor de catre albii (olandezi in mare parte) aflati la putere. Se traia in cartiere separate dupa culoarea pielii, oamenii de culoare neavand voie in autobuze, baruri, restaurante de albi.

Il intreb daca vorbeste afrikaans dar aflu ca este o limba grea si ca vorbeste in schimb olandeza la perfectie, limba din care deriva si prima. Afrikaans era una din limbile ce le erau predate la scoala. Se incerca crearea unei societati noi, instituite de olandezi.

Revenind la pietre pretioase, intreb care era procesul prin care un diamant isi schimba detinatorii. Imi explica faptul ca, in anii '70, controalele vamale erau mult mai superficiale. In general pietrele erau lipite de abdomen cu leucoplast si pe deasupra erau purtate doua tricouri care sa le mascheze prezenta. Cel ce transporta diamantele era insotit de inca un asociat care tinea banii. Locatia acestuia era cunoscuta doar de tovarasul lui. Diamantele erau vandute in Amsterdam, Tel Aviv sau Zurich.

Vreau sa aflu despre primul lui transport. A fost pe cand avea doar 19 ani. Este varsta la care cei mai multi dintre noi incep facultatea. Pentru el a fost o cariera aleasa de dinainte. Prima experienta de a transporta pietrele pretioase l-a dus din Africa de Sud in Sierra Leone, cu un zbor de noapte la finalul careia trebuia sa ii intalneasca pe vanzatorii bijuteriilor, in persoana unor militari de rang inalt. Traficul de diamante din Africa este in general controlat de armata diferitelor tari de pe continent. Acestia obliga oamenii saraci, mai ales copiii, sa sape in sute de mine, multi dintre acestia gasindu-si sfarsitul in acele locuri. Roadele muncii le sunt rasplatite cu cativa dolari, in schimb generalii ce se ocupa de vanzarea lor au profituri cu foarte multe zerouri. Banii sunt reinvestiti in arme, care sunt folosite pentru a macelari tot populatia tarilor africane. Ne intoarcem la poveste. Aflu ca persoanele cu care este pus in legatura sunt cunostinte ale tatalui sau. Tovarasul lui de drum, cel care cara banii este un fost avocat ce a hotarat ca are nevoie de o cale mai usoara spre avere. Are asupra lui 380,000 de dolari americani. Ajunge in aeroportul din Sierra Leone, unde este intampinat de o masina imensa neagra, in care este invitat sa urce. Ceilalti ocupanti sunt oameni de culoare pe care ii poate localiza in noaptea neagra doar dupa zambetul lor alb. Negocierea este dusa la capat cu succes. Diamantele ajung in Zurich unde sunt vandute cu aproximativ 6 milioane de franci elvetieni.

Dupa aceasta prima experienta urmeaza multe altele, desfasurate prin majoritatea tarilor africane cu mine de diamante: Zair, Congo, Sierra Leone, Somalia, etc. Intre transporturi castigurile capata dimensiuni fabuloase. Isi cumpara masini sport, excursii, o viata mai buna.

Ma uit la hainele oarecum modeste ale omului de 53 de ani din fata mea. Aud povestile despre milioane si milioane de dolari. Il intreb unde s-a terminat totul. Imi spune ca odata cu implicarea americanilor in piata diamantelor. Se incearca starpirea celor ca el. Vechii negustori de diamante de pe piata neagra. Totodata, africanii au inteles valoarea pietrelor vandute oamenilor albi. Au inteles ca pot obtine mult mai multi bani. De fapt unii au inteles ca pot obtine toti banii. Asa se face ca multi dintre cei ce plecasera in cautarea vanzatorilor de pietre pretioase nu s-au mai intors sau nu au mai aparut vesti despre ei niciodata. Aud povesti despre oameni plecati cu bani foarte multi la ei despre care nu s-a mai auzit nimic de 15 ani.

Povesteste cu nostalgie si cu mandrie despre acele vremuri. Erau anii '60-'70, Africa de Sud era o tara plina de oportunitati pentru tinerii albi, revolutia hippie era in floare, se fuma si se lipeau timbre cu acid. Viata se desfasura intre petreceri si rush-ul dat de transportul unui diamant de pe continentul rosu in tara lui David.

Cariera de traficant de diamante s-a terminat cu 20 de ani in urma. De atunci a trait din banii stransi si pietrele (putine) pe care le-a pastrat. Ultima a fost vanduta cu mare greutate intr-o tara in care bijutierii puneau mai mult pret pe inelul de aur pe care aceasta era montata. Banii s-au terminat odata cu trecerea anilor. Barbatul a carui viata ar putea fi subiectul unei carti extrem de interesante este acum falit. A ajuns sa fie extrem de bogat in experienta de viata acumulata dar sarac in cea materiala. Are un copil de varsta mea facut cu o israelianca, sora unui vechi prieten care se ocupa tot cu traficul de diamante. Aflu ca il cunoaste si pe Howard Marks, coleg de generatie dar cu alta ramura de afaceri.

Ma intreb daca este fericit. Daca o viata traita la maxim, cu povesti incredibile, fara nici un hotar decat cele impuse de propria persoana, cu toate capriciile satisfacute, poate egala o batranete singuratica petrecuta printre straini. Daca in viata materiala, picajul de la cel mai de sus punct pana la unul la limita supravieturii poate fi depasit. Ii ascult in continuare povestea spusa cu vocea lui incredibil de grava si ii urmaresc fata lipsita de tresariri dar plina de brazdaturile trecerii timpului. Ajung inca o data la concluzia ca reteta nu imi va fi data de nimeni de-a gata. Dar inteleg din nou ca orice este posibil. Ca te poti ridica dupa ce cazi, oricat de rau te-ai fi lovit. Ca amintirile si experientele pot fi retraite prin ochii curiosi ai unui tanar . Ca poate merita sa traiesti cat mai din plin dar in asa fel incat sa poti ajunge si in postura povestitorului.