Bizzare foods

In Asia nu se pierde mai nimic atunci cand e vorba de mancare, totul se mananca. Povestile pe care le auzim, cu mese in care gasim serpi, sobolani, gandaci si altele sunt de cele mai multe ori adevarate. Evident, nu toata lumea mananca asa ceva, nu toate mancarurile contin asa ceva, iar cele care au asemenea continut nu se gasesc peste tot.

Bineinteles, un fel de mancare nu trebuie sa fie neaparat din carne de vreun animal atipic, pentru a soca. Diferentele culturale dintre asiatici si europeni sunt atat de pregnante incat chiar si mancarurile obisnuite sunt foarte diferite intre ele.

Aceste mancaruri bizare sunt in jurul tau si le poti gasi si fara sa le cauti. Dar mai mult decat mancarea in sine este vorba mai mult de felul in care ea se pregateste, depoziteaza, serveste si mananca.

In primul rand, regulile de igiena sunt complet diferite fata de Europa. Nu ma refer aici la restaurantele in a caror bucatarie oricum nu ai acces pentru a vedea ce se intampla. In Asia, se gateste peste tot. Exista tarabe, restaurante ad-hoc pe marginea drumului, totul se gateste in fata ta, ingredientele stau in tot felul de recipiente despre care nu poti sa bagi mana in foc ca inainte nu au gazduit chestii care nu au nici o legatura cu mancarea, cei ce te servesc nu s-au spalat probabil niciodata pe maini si uleiul in care totul se prajeste probabil este la a 50-a runda de folosire.

Ceea ce te uimeste prima data este sa vezi cum in piete, sau pe tarabe langa gratare, carnea sta la soare, cu roiuri de muste ce sunt alungate de vanzatori cu un bat sau sunt lasate sa isi faca mendrele in voie. Langa carne, stau cartoane cu oua, care nu numai ca nu stau la temperatura optima dar probabil au parasit gaina de provenienta cu cateva saptamani inainte. De fapt, as vrea sa ma opresc un pic asupra acestui subiect. Aceste surse atat de importante de proteine si calciu, ouale, pot fi in aceeasi masura extrem de daunatoare pentru organism daca nu sunt consumate cum trebuie. Sau cel putin asa imi spuneau ai mei cand eram mic. Se pare ca lucrurile nu stau chiar asa. In Asia (in toate tarile in care am fost) regulile se aplica invers. Ouale nu trebuie tinute in frigider ci in soare, nu trebuie sa fie proaspete de maxim 48 de ore ci vechi de cateva saptamani sau chiar luni. Exista asa numitele century-eggs, o delicatesa chinezeasca, ouale respective fiind tinute ingropate in pamant cateva luni, albusul devenind negru iar mirosul insuportabil. Poti gasi oua de toate culorile, in functie de vechime. De Paste, de exemplu, am plecat in cautare vopselei pentru oua sau, de ce nu, unele vopsite de-a gata. Surpriza a venit prin faptul ca am gasit oua rosii (sau roz mai degraba) dar am aflat cu stupoare ca respectivele oua sunt vechi de cateva luni, sunt extrem de sarate si costa de cateva ori mai mult decat un ou proaspat. Cireasa de pe tort insa, este "balut"-ul. Acesta este o specialitate filipineza, constituita din un ou ce contine puiul ce inca nu s-a dezvoltat destul de mult incat sa iasa. Se sparge coaja, se soarbe lichidul din interior si se mananca puiul dinauntru cu totul.

Tot in Filipine se pot manca "One day chicken" care asa cum le spune si numele sunt pui in varsta de o zi, care se prajesc si se mananca in intregime (cu tot cu cioc si restul). De asemenea, se gasesc si tarabe ce vand inghetata cu diverse arome atipice (de ex. branza) in chifle de hamburger. Se mananca viermi imensi ce locuiesc in tulpina arbustilor din mangrove, am auzit si de niste chifle (siopao) specialitate chinezeasca ce sunt umplute cu carne (dupa spusele unui localnic de multe ori aceasta fiind de sobolan sau pisica), iar zaharul este omni prezent (am fost servit o data cu sunca prajita si ornata cu mult zahar ars turnat deasupra).

In Thailanda, de exemplu, o mare delicatesa sunt gandacii. Exista tarabe special amenajate unde in mici rafturi sunt pusi diferiti gandaci de diferite marimi, viermi si libelule. Intrebarea mea este, oare cum atat de multi europeni care sunt atat de preocupati de obicei de cine a pus mana pe mancarea lor sau pe unde a fost depozitata aceasta, mananca in numere atat de mari insecte despre care stiu cu siguranta ca s-au tarat prin cele mai murdare si infecte locuri?

Oricum, afacerea cu gandaci este extrem de profitabila pentru ca materia prima se gaseste peste tot in Bangkok iar cererea este ridicata intotdeauna.

Un alt fel de mancare ce mi se pare fascinant, provine din Hong Kong, dar a fost preluat rapid de celelalte tari din Asia, mai ales ca una din sursele principale de hrana este pescuitul. Vorbesc despre "dried fish", care asa cum ii spune si numele este peste pus in sare la soare pentru a se usca si astfel a rezista mai mult timp. Pana aici nimic ciudat. Nimic iesit din comun daca nu ai avut neplacerea sa stai intr-un loc in care cineva gateste asa ceva sau, este depozitat. Mirosul este pestilential, iti face stomacul sa se intoarca pe dos instantaneu, cred ca poate fi folosit ca arma de vreun stat mai sarac, putand sa rapuna un om sanatos instantaneu. Pe mine cred ca m-a oripilat cel mai rau din toate experientele gastronomice avute pe aici. Evident, nu numai pestele se usuca ci si caracatite, creveti si in general cam tot ce inoata.

Se gasesc de asemenea: capete de pesti, capete de creveti, capete de gaini, cozi, gheare si in general cam orice alta parte de animal pe care de obicei am evita-o in farfurie.

Bon apetit!