Evolutie vs Involutie

Evolutie... ce cuvant frumos si motiv de mandrie a rasei umane, ce scuza buna pentru toate greselile omului fata de natura si fata de ceilalti oameni. In numele evolutiei omul a distrus planeta care il gazduieste, popoarele s-au distrus unele pe celelalte. De aproximativ 100 de ani, incepand cu revolutia industriala, rasa umana a inregistrat anumite progrese incredibile. Omul a inventat tot felul de masinarii, a zburat in spatiu, a ajuns pe luna, a eradicat boli ce inainte faceau ravagii si in general a reusit sa creeze o noua lume mai buna, comparativ cu cea a secolelor de dinainte. Dar oare lumea in care traim acum este mai buna? Oare suntem asa de departe de Evul Mediu? A gasit civilizatia noastra raspunsuri pe care alte civilizatii ce au disparut de mii de ani nu le-au gasit? Oare chiar am evoluat?

Invatam la scoala ca incepand cu omul preistoric, care lega dupa caz, o piatra, o bucata de bronz, sau una de fier de un bat si vana cu ajutorul armei astfel obtinute, trecand prin era in care egiptenii, mayasii si incasii sau romanii construiau monumete si civilizatii incredibile si sfarsind cu noi, cei de astazi, am evoluat. Ca totul a avut o evolutie logica si ca noi suntem suma tuturor descoperirilor si celor intamplate de-a lungul milioanelor de ani ce au trecut de la aparitia omului pe pamant.

Din pacate, dovezile istorice ce ne-au ramas de la indepartatii nostri stramosi sunt insuficiente. Lipsesc perioade de mii si mii de ani din constiinta noastra istorica universala. Civilizatii intregi se poate sa se fi nascut si sa fi disparut in tot acest timp. De unde putem stii cat de avansati sau inapoiati au fost toti acesti oameni?

Nevoia noastra de logica ne impinge sa credem ca noi suntem varful de lance al rasei umane, ca suntem in punctul ei cel mai avansat, doar pentru ca stam in fata unui calculator, intr-un apartament la etajul 34 al unui zgarie nor, iar in garaj avem o masina care poate ajunge la 100 km pe ora in cateva secunde. Intr-adevar, putem ajunge dintr-o tara in alta mult mai usor, putem zbura, putem transmite ceea ce gandim in cateva secunde in orice colt al lumii prin puterea internetului. Informatia se raspandeste mult mai usor, mult mai multi oameni au acces la ea. Stramosii nostri aveau nevoie de zile sau poate ani pentru a ajunge dintr-un loc in altul, iar succesul calatoriei nu era intotdeauna garantat. O epistola era trimisa dintr-un loc in altul prin mijloace atat de incete incat pana aceasta ajungea la destinatar, mesajul devenea inutil.

Stramosii nostri mureau de boli pe care acum le putem vindeca doar prin ingerarea unei singure pastile. O constructie dura ani intregi si efortul miilor de oameni.

Dar totusi, civilizatiile trecute au construit piramide, au calatorit de la un capat al Pamantului la celalalt, au inventat calendare si au avut progrese tehnologice ce noua ne par imposibile, au fost capabili de opere de arta ce in ziua de astazi nu se mai creeaza.

Poate oamenii au fost intotdeauna capabili sa isi urmeze visele oricat de indepartate ar fi ele. Fie ca este vorba de zbor sau explorat oceane, sau spatiul cosmic, sau a comunica cu alti oameni de peste oceane, poate rasa noastra a avut raspunsurile pe care le cauta dintotdeauna. Iar aceste raspunsuri poate sunt chiar in fata noastra asteptand sa fie vazute si intelese.

Raspunsurile pe care le descoperim de 100 de ani incoace, de cand Watt a inventat motorul cu aburi marcand inceputul revolutiei industriale, sunt raspunsurile artificiale ale unor oameni care si-au uitat originile. Ne-am imbracat cu atata superficialitate, incat am creat masinile, ca o extensie a neputintei noastre, pentru a face lucrurile in locul nostru. Am ascuns problemele rasei noastre sub un covor global, care se destrama si de sub care acestea ies la suprafata. Uitam ca in ciuda faptului ca oamenii nu mai mor in Europa sau America de ciuma sau alte boli ale secolelor trecute, acum mor de boli ale noului secol, boli create tot de noi, prin produsele pe care le mancam sau gazele pe care le inhalam. Ca in Africa sau unele tari din Asia mor sute de mii de oameni de boli create tot in laboratoarele omului modern. Ca odata cu masinile si avioanele si produsele noastre artificiale distrugem lucrul cel mai important fara de care oricat de avansati am putea fi nu putem exista: insasi casa noastra, Pamantul.

Odata cu aparitia masinilor si avioanelor si a computerelor am creat si secolul vitezei. Cel in care nu ne mai oferim timpul necesar de a ne bucura de lucrurile ce ne inconjoara. Ne grabim sa prindem avionul, sau trenul sau taxiul pentru a ajunge dintr-un loc in altul, sa vizitam cat mai mult, sa facem cat mai multe poze, sa ajungem la cat mai multe intalniri, sa acumulam cat mai mult. Fugim incontinuu intr-o cursa fara sfarsit, al carei unic premiu este capacitatea noastra de a ne minti pe noi insine cat mai bine.

Poate ar fi mai bine sa privim in urma, fara trufia celor care au ajuns pentru prima data pe luna sau au efectuat primul drum cu avionul peste Atlantic. Sa privim in urma ca cei care au folosit masinile create pentru a se omori unii pe altii, ca cei care produc virusi mai mult decat produc remedii, ca cei care ii considera ostili pe cei pe care se asteapta sa ii intalneasca in calatoriile in spatiul cosmic si nu in cele din urma ca cei care isi distrug cu buna stiinta sistematic propria casa. Cum ne putem considera avansati, cand in fuga noastra pentru a acumula cat mai multe averi calcam totul in jurul nostru in picioare? Cum ne putem calca in picioare chiar pe noi insine? Cum putem crede ca suntem diferiti de stramosii nostri din Evul Mediu, acuzandu-i pe acestia de crime si razboaie, cand in ziua de astazi tortura a ajuns la metode extrem de rafinate, razboaiele lasa milioane de victime, noi virusi apar zilnic, dar in schimb am intrat in impasuri culturale si morale?

Ne hranim cu subcultura si cu operele stramosilor nostri, uitand ca si noi suntem capabili sa le urmam exemplul. Ne umplem atat de mult timpul cu lucruri neimportante incat uitam sa fim creativi. Sa facem ceva pentru noi insine si pentru cei de langa noi. Fugim de umanitatea noastra si incercam sa cream ceva artificial care sa traiasca in locul nostru. Vom ajunge precum oamenii din Wall-e, sa traim intr-un mediu complet articial, obezitatea noastra fiind purtata dintr-un loc in altul de o masinarie noi fiind scutiti de orice efort fizic. Ne vom uita la filme in loc sa traim si vom comunica exclusiv cu ajutorul computerelor in detrimentul contactului fizic. Planeta noastra va arata ca o imensa groapa de gunoi.

Partea trista dar si fericita in acelasi timp, este ca multi oameni realizeaza unde suntem ca si evolutie. Este trist pentru ca desi se trag semnale disperate de alarma, lucrurile continua sa evolueze in aceeasi directie, dar este si de bun augur pentru ca existenta unor oameni care sa realizeze punctul in care am ajuns, poate insemna salvarea pentru fragila noastra lume.

Evident, cel mai usor oamenii vor invata tot din propriile greseli. Asa s-a intamplat probabil si cu generatiile anterioare. Poate noi suntem cea mai importanta din cele de pana acum. Sau poate nu suntem. Poate suntem suma a tot ceea ce s-a intamplat, si poate am avansat cel mai mult comparativ cu civilizatiile ce au trait si au disparut pe acest Pamant. Dar cu siguranta, acum involuam. Iar greselile care ne vor face sa realizam din nou ceea ce suntem, de data aceasta vor fi catastrofale. Nici una din civilizatiile ce au existat inainte de a noastra, nu a supravietuit timpului. Trebuie sa folosim cunostintele acumulate, progresele tehnologice, puterea noastra de oameni moderni din nou in avantajul nostru. Sa raspandim informatia cu ajutorul internetului in toate colturile lumii si sa ajutam cat mai multi oameni sa isi descopere propriul adevar. Sa ne aducem aminte cine suntem si ce valori au stat la baza tuturor civilizatiilor indiferent de perioade istorice. Sa dezbracam de cat mai multe sensuri artificiale viata si sa realizam ca ne aflam de mult in ceasul al 12 lea al timpurilor noastre. Omenirea trebuie sa evolueze in sensul ei... uman.