Vineri seara. Lumpinee Stadium, Bangkok. Lume din tot orasul si foarte multi straini vin sa vada cele mai importante lupte de muay-thai ale saptamanii. Localnicii vin ca sa parieze, turistii pentru a face poze si a vedea ce inseamna sportul national thailandez pe viu.
Muay-thai-ul este o forma de arte martiale ce a aparut cu multe secole in urma in Regatul Siamului, fiind introdus ca disciplina obligatorie in armata de regele Naresuan The Great. La inceputuri era considerat un sport extrem de periculos, singurele protectii fiind bucati de sfoara infasurate pe pumni (nu manusi ca acum).
Antrenamentele incep de la varste fragede (7 sau 8 ani), visul multor copii fiind sa ajunga sa lupte pe Lumpinee Stadium sau Ratchadamnoen Stadium, acestea fiind cele mai importante din intreaga tara.
Meciurile de muay-thai se disputa in 5 runde cu pauze de cate 2 minute intre ele. Inainte de meci luptatorii executa un dans numit wai-khru in care se aduce omagiul catre antrenorii fiecaruia dintre combatanti.
Fiecare participant poarta o bentita care se spune ca aduce noroc fiind in prealabil binecuvantata de un calugar.
Meciurile pe care le-am vazut aseara au fost destul de bune dar, main-eventul a fost dezamagitor. De fapt, daca nu mergi pentru a paria, mergi pentru atmosfera.
Lumpinee Stadium este exact cum imi imaginam un stadion de muay-thai. Lume multa, galagie, se fumeaza, se bea bere, totul acompaniat de muzica traditionala thailandeza cantata live, a carei ritm creste odata cu intensificarea luptei.
Spiritele se incing odata cu trecerea rundelor, in joc fiind pusi multi bani. In jurul ringului pe locurile cele mai scumpe stau de obicei strainii, localnicii fiind inghesuiti pe locuri aflate mult in spate si izolati cu cateva garduri de sarma.
Postări
hahaha ce tare ... imi aduce aminte de vanatorul de cerbi
RăspundețiȘtergere